..cerul meu alb

Cer albastru în ochiul din lut

Sub pleoapa deschisă un rând netrecut
Amarul măsoară în verde pas roua
... gând cu ultima-mi idee (de-duc noua frunză).

Cern în inima cu tact de os în piuă
În umed şi nou ce fără margini tăcerea
Ascultă (...) aşternut
Peste cremeni singur (...) roua în floare.

La ultima vâslă în pieptul întâiului val
Părându-mi (mie) de amintiri e-un ram
Sub rându-i stins de clipele-i din ham
Port chitul ca un vremelnic ochi ... mai am.

O undă de melancolie pierdută prin năvod
Se-nnoadă prin atinsul de piept, nisip şi rod
Şi piere cu-nnecarea unui atent ecou
Tot norul, toată zarea, c(s)e-nchipuia-n alt ou.