mecanismul elvetian si cordul romanesc!

""ma gandeam cumva sa scriu pe un alt blog, asternand uitarea si praf pe stantele burgheze" ma mai gandeam sa astern unul nou in locu.i, de alta factura, dar poate cel mai potrivit ar fi sa continuu, in definitiv suntem fiinte complexe ori macar bipede
so` mecanismul elvetian si cordul romanesc...

cine sa mai aleaga in romania, de ce, pe cine, cand, de ce, de ce, de ce?
politica nu macina decat minciuni, mai mult sau mai putin spalate, meritocratie nu.i ca nu s.o mai facut de cateva veri incoace, istorie si cultura nu avem, iar cultul a ceva, orice ar fi acel ceva, ne lipseste dintotdeauna
nu avem a ne teme de ceva pentru ca suntem dincolo de a intelege ceea ce suntem, hoti si dincolo de a ne atinge cu adevarat zeul, hotie
se poate pe undeva pe drum sa atingem cumva bucuria ceasornicarului cu ochiul marit, cu capacul dat intr.o parte, printre arcuri fine, cu scula in mana, putem... as spune undeva pe drum sa rezonam bataii geniului, creatorului, omului pe un drum, al timpului in cutie, al dedicarii unui scop, se poate... se poate dar nu se intampla decat conjunctural si nebagat in seama.
se poate dar... se intampla astea pentru ca am fi vreun ucenic ori vreun mester/maister? eu cred ca mai degraba nu!
se intampla doar pentru ca atingem cu aproape patima calea, firele, atele, arcurile, aproape intelegand, aproape atingand genialitatea, daca se poate spune asa, genialitatea existentei
doar ca observam sau nu, clepsidra este intoarsa, poate numai din curiozitate/perversitate si ma gandesc, explicatia poate fi una singura, suntem condusi de prosti si ne inchinam/inclinam prostiei.
se intampla asta pentru simplul fapt ca suntem romani, ca nu am fost la scoala, la una adevarata, ca ne gasim scuze in orice si pentru ca nu cladim nimic, niciodata.
as reveni la parabola cu ceasornicarul, asadar, prostul pus sa conduca nu face ceea ce stie, ori ce ar fi de bun simt ci ceea ce simte si simte, aici oricine poate fi de acord, prostul simte... stie ca sta acolo sus si mai ales gaseste motivatie in prostia lui.
cel mai greu este atunci cand vrand, nevrand trebuie sa trecem pe un nivel superior al asezarii si prostul trebuie sa invete, asa ca trebuie sa faci pe educatorul pentru prost. de aici vine cealalta parte a geniului nostru, acela al rezistentei si al infinitului in umor de ce nu si in fatalitate, asta e e prost si pace!... trebuie sa facem asta tipa prostul!
as mai adauga un lucru la care ma gandesc acum, acela ca prostul face un singur lucru, nu stiu de ce, te pune sa gandesti cu capul lui, cuidat asa.i si poate gasindu.i subliminal circumstante (e terifiant in spatii goale uneori), ne supunem caznei inventand supliciul.

cate ar fi de spus!... cuminte ar fi sa nu le vars pe toate, intr.un loc, simt ca sunt atatea de spus despre prost si perioada de criza si se vor gasi timp, ocazii, alte ideii

legenda:
- am epuizat putin din eleganta mecanismului elvetian
- nu am atins decat putin/tangential tactul cordului romanesc