In the idea of the blog... I have to get rid of that...
Trei, patru elevi, colegi de generala/gimnaziu, copii obisnuiti in the 80's (more like late 80's, early 90's)...
Da, nu am gasit o localizare exacta intre amintiri ci mai degraba una aproximativa, insa daca intreb si daca aflu, spun...
So, kids, school, some time ago..
Imi amintesc orele, lectiile, interesul, temele... ocupatia adica, notele (mari, mici) mainile ridicate, minciunicile mai mari sau mai mici (e.g. j'ai oublié mon caiet<cahier>à la maison). Ce nu imi amintesc este momentul (singularitatea) acestei prostioare cumva de atunci, revelatii de mai tarziu, colectie de azi si de maine... ametist si chihlimbar. Ce m-ar interesa este daca a fost premeditare, spontaneitate, opera unei singure minti sau o chestiune colectiva...
In egala masura nu imi amintesc cat a durat epopeea (dar am fost urechiati, certati, ...), insa a devenit o adevarata fabula...
So here we go...
"Inlocuiiiiiiti...", o soapta sau cateva, "Inlocuiti, inlocuiiiiiiti...".
Neastamparatii, the usual suspects... bufneau in ras, mestecat, inghitit, nemestecat si cumva rumegat in masele pentru a nu iesi exact cum era... un ras cu toata gura si cu toti dintii... la enunturile profesorului, serios, tacticos si cu vocatie (dincolo de propaganada vremurilor, doamnele si domnii nostrii ne faceau mari la scoala, preluand de la parinti mintea si inima bufonilor de ocazie si de alcov).
Elevii model, de note mari, de mana sus, colegii, trei, patru, din primele banci cu falcile inclestate inghitind pe mestecate si nu prea rasul si cu lacrima in coltul ochilui, stearsa cu maneca discret si nu prea...
Asadar, ce inlocuiam si de ce...
Pai inlocuiam cuvantul cheie al lectiei, de par example castravetele (ca in piesa celebra cu Margelatu), ameona, domnitorul din povestea istoriei, ana are mere, etc... respectiv cam tot ce era miez in lectia de zi cand ne apuca arderea spontana, cu... cu... evident cu cucu (daca ma gandesc mai bine aproape de povestile pupezei lu Nica a lui Stefan a Pe.trei/Patru.ei) si s-a zis cu atentia, pretentia si in definitiv cu orice fel de interfata cu realitatea studiului, intr-o clasa de elevi...
De ce imi pare o poveste draguta si de ce imi pare o nestemata si de ce, de ce, de ce...
Simplu pentru ca asta facem, noi, oameni mari...
inconstient sau asumat si chiar perfid uneori, inlocuim...
inlocuim aducand sens nou aceleiasi incercari esuate
inlocuim litere, sensuri, din comoditate, din joaca, din iubire sau ura, din avaritie si dorinta de putere si din putere ca un perpetuum mobile universal, dincolo de sens, istorie si orice univers, etern sau simulat
O cabala actuala? AI. Placeholder pentru o poveste cu dumnezeu care a facut omul din lut (adevar - sa-i semene, materie, concret), contrapunct la omul care si-a facut dumnezeul din byte (intamplarea lui unu si zero - geniu si idiot, probabilitate, minciuna, dualitate)
bule in care se rade, se traieste, insa se pierde cu fiecare iteratie sensul umanitatii atunci cand se impune manifest si face rau universal si persista pentru ca s-a pierdut miracolul existentei si mizeria ei...
bule in care se plange, se traieste, insa se pierde cu fiecare iteratie sensul umanitatii atunci cand evadeaza intelectual la raul universalizant, aproape complice, insa uman pentru ca am uitat ca suntem din zei, sau din praf de stele si tot atatea idei
bule in care se numara banii, bule in care se numara stele, bune in care se numara clipele, bule in care se numara numaratorii
bule in care se numara cel mai adesea gresit, elitist si deprimant de atent, de exact, de ceas
bule in care numarul s-a metamorfozat in abac/numaratoare si incepe cand se incheie, ca un infinit, dintr-un lut de probabilitate
bule in care se nasc bule, in care rad si plang ideas and the fact (reality)
bule...
poate ca babilon-ul este universal, un dat (a feature) si un final al mintii si al inimii... dar poate ca doar un d(ict)at (a torment) al sufletului, pentru ca o drama, un dezastru, un asteroid, o cometa, o mie de ani, un milion, cu siguranta ne aduce aminte sau ne-a sters de atatea evuri si ere in praf
ce candva a fost a game, un ales timp cu tovarasii de joaca si de invatatura (nu stiu in ce ordine, de fapt), imi pare acum o limba in atatea dialecte cu atatia actori, profeti, rai si buni, buni si rai, incat ma intreb daca am fost mai nazdravani atunci pe cat de nestiutori suntem si pe cat vom fi de intelepti si prosti...
ce stiu cu siguranta este ca am fost mai frumosi...
Comentarii