Gându-mi stins, amar, întorc spre olimp, spre o limpede apă, fără anii pe care nu-i mai stiam avea..
Zeul bătrânului timp mă scoate de-un mal şi-mi povesteşte o aşezere închinată cu îngeri zeului poartă..
Acesta era numai un freamăt, cîntec, o legătură bizară a unui fir de nisip între două funii de clopot..
Aşa-mi păreau mie doi soţi înalţi, nemişcaţi de vreun vânt, de vreo respirare.. legaţi.. unul din altul în irealul zefir care parcă năştea putin.. cu vântu, ori poate nu era decât briza trecută a unui unghi indepărtat..
Arcul dese(m)nat firav peste bolta clară părăsea un capăt al întinderii spre un altul..
M-am aşezat..
În urmă paşii trădau o clipă urme apăsate pe nisip.. pe un nisip usor, abia închegat.. o clipă numai valurile învinse-n ultimele lacrimi ascundeau pentru totdeauna întoarcerii spre casă..
O săgeată amară străpunse înălţimea.. părăsea pentru întâia oară încordarea.. botezată drept ochi de-ntâia lacrimă căzătoare..
Gândul nins, amar, peste-o limpede apă lepădase toţi zeii învinsului cocordând aripa frântă, luând în schimb partea lui de vină.. de a fi privit în jos..
Peste pleoapa închisăse aşterneau semne ale durerii şi ale trecutului orb, grăbindspre-ntinsul geamăn al clepshidrei..
Atingerea unui sărut cu o frunte rece părea chemarea unei altfel de ginte..
Încremenirea oricărui semn se fărâmiţa ca fir de nisip între două funii de clopot..
Zeii asezau toţi începând cu zeul poartă timpului ce începeau a afla..
Zeul bătrânului timp mă scoate de-un mal şi-mi povesteşte o aşezere închinată cu îngeri zeului poartă..
Acesta era numai un freamăt, cîntec, o legătură bizară a unui fir de nisip între două funii de clopot..
Aşa-mi păreau mie doi soţi înalţi, nemişcaţi de vreun vânt, de vreo respirare.. legaţi.. unul din altul în irealul zefir care parcă năştea putin.. cu vântu, ori poate nu era decât briza trecută a unui unghi indepărtat..
Arcul dese(m)nat firav peste bolta clară părăsea un capăt al întinderii spre un altul..
M-am aşezat..
În urmă paşii trădau o clipă urme apăsate pe nisip.. pe un nisip usor, abia închegat.. o clipă numai valurile învinse-n ultimele lacrimi ascundeau pentru totdeauna întoarcerii spre casă..
O săgeată amară străpunse înălţimea.. părăsea pentru întâia oară încordarea.. botezată drept ochi de-ntâia lacrimă căzătoare..
Gândul nins, amar, peste-o limpede apă lepădase toţi zeii învinsului cocordând aripa frântă, luând în schimb partea lui de vină.. de a fi privit în jos..
Peste pleoapa închisăse aşterneau semne ale durerii şi ale trecutului orb, grăbindspre-ntinsul geamăn al clepshidrei..
Atingerea unui sărut cu o frunte rece părea chemarea unei altfel de ginte..
Încremenirea oricărui semn se fărâmiţa ca fir de nisip între două funii de clopot..
Zeii asezau toţi începând cu zeul poartă timpului ce începeau a afla..
Comentarii