A mai scrie ceva e în zadar..Cuvintele nu mai au loc să-şi adie aripile sub tâmpla care a rezestat şi ultimului ecou.
Osul străpuns într-o pânză nouă peste umila încercare în ape, ape reci, ape noi, ape de rânduri uitate pleopelor adesea închise oricărui sunet, oricărei strângeri de şoapte, pasul învins întâi într-o noapte sau într-o zi, în ceva al cărui nume departe ( … şi poate aproape), piereaîntr-un cântec al muzelor moarte,…, apoi într-o pânză cu un colţ în visîn vis, cu un colţ întins, cu un colţ din vis şi fără unul, muşca nemărginirii numele de mare, mare neasemuit albastră, albastră şi vie, niciodată însă ca întâia oară … ştiind neufragiul oricărui capăt de încercare, mal al deşteptării străin, străin peste noapte, străin peste zi, … străin.
Îmbrăţişarea spartă, întreruperea braţelor târzii, sub unghiuri pustii, pradă ecoului trupului tău, trupului tău ecou(,) trupului meu.
Culorile trec ochilor limpezi şi înving neputinţa peste toate dimineţile plânse la un loc; aşezând un surâs uşor buzelor tale.
Nu poste fi întâi sărut şi apoi îndurare, cum nu poate fi decât sărut şi apoi sărutare.
Un rod atins într-un sâmbur încă amar, amar până dulce şi dulce până amar, în bătaia aripilor sub dimineţi de rouă … aduce a teamă şi a curaj asupra arcului întins săgeţii clipei neîndurătoare.
Osul străpuns într-o pânză nouă peste umila încercare în ape, ape reci, ape noi, ape de rânduri uitate pleopelor adesea închise oricărui sunet, oricărei strângeri de şoapte, pasul învins întâi într-o noapte sau într-o zi, în ceva al cărui nume departe ( … şi poate aproape), piereaîntr-un cântec al muzelor moarte,…, apoi într-o pânză cu un colţ în visîn vis, cu un colţ întins, cu un colţ din vis şi fără unul, muşca nemărginirii numele de mare, mare neasemuit albastră, albastră şi vie, niciodată însă ca întâia oară … ştiind neufragiul oricărui capăt de încercare, mal al deşteptării străin, străin peste noapte, străin peste zi, … străin.
Îmbrăţişarea spartă, întreruperea braţelor târzii, sub unghiuri pustii, pradă ecoului trupului tău, trupului tău ecou(,) trupului meu.
Culorile trec ochilor limpezi şi înving neputinţa peste toate dimineţile plânse la un loc; aşezând un surâs uşor buzelor tale.
Nu poste fi întâi sărut şi apoi îndurare, cum nu poate fi decât sărut şi apoi sărutare.
Un rod atins într-un sâmbur încă amar, amar până dulce şi dulce până amar, în bătaia aripilor sub dimineţi de rouă … aduce a teamă şi a curaj asupra arcului întins săgeţii clipei neîndurătoare.
Comentarii