feedback... in era AI A povestilor fara poveste, a teatrului aproape ilegitim, a filmului prost in toate finalurile posibile... in timpurile fara secunde de stat, de privit, de ales, de cugetat... in vremea asta a noastra in care totul pare desuet, prefabricat, fals si imund. Orice incercare in sentiment, in fapta, in uman, pare sortita esecului prin definitie, prin esenta, prin simplul fapt ca se alege a fi in cu totul alt univers, fara zei, titani si eroi. Singura farama de sens pare absenta, lipsa din piesa de teatru, din film, dintr-un act sau din altul, dintr-o scena sau alta, dintr-un sir lung, grotesc si grosier sau din unul elevat si fin... absenta, refuzul... innuendo-ul, iluziv si aproape lenes. Singurul gand, ca o fila de abecedar si ca o rama de abac, aduna, strange, amintirea unei alei, fara tine. Singura umbra, pierduta si gasita, pierduta iar, regasita, preface un pattern si altul, de cum e privita... ca un experiment fundamental, desi inefabil si infam. Singurul man...