in_stanţe_burgheze

.. vinul tatei la care am participat“ cules, stors“ undeva prin septembrie/rapciune trecut usor spre octombrie/brumar ]]imi amintesc de povestile bunei cand vedea facerea asta“cules, stors sub picioare]]imi amintesc si de cana mare scoasa pe masa, de painea aburinda si branza cu care captuseam cate-un bot pentru tot dealul“asta n-ai cum s-o intelegi ‘pentru tot dealul’ si nici nu-ti zic“ dupa orice masa oricat as fi mancat .. as minti daca nu as recunoaste, am gustat cu tata vinul zilele astea, de ceva timp nu am mai facut asta“motivul ar fi mihnut .. l-am gustat rar dar pastrez in vintre, in tample gustul de stafida in mirosul de pamant si de apa“gustul trudit, aspru, de o duritate si de o nemiscare/neminciuna care imi aminteste mereu de tara, de buni, de copilaria cu povesti, cu taranii vremilor apuse si razboaiele purtate sau in care au fost purtati si pe care le-au dus, precum bunul.. .. il gust rar pentru ca nu am palma batatorita ci fina de pix si nu fur/nu fura ochiul ci poate d

stofa de poet. .. ce ai sti tu despre stofe, ate, ac, panze, fireturi prozatoare-o.. poate sunt doar mov si poate cautam un culcus moale in bratele iubitei mele, la sanii ei albi, sub tamplele ei sa capat visele.. astept sa scrii doua randuri/haiku/cateva cuvinte“te-am somat“un poem .. stofa``sa ramana doar pentru cearceafuri, malina ..sub fiecare hârtie era un cuvânt şi poate un rând şi poate o notă sub fiecare cuvânt era un gând, o speranţă, un vis singurătatea era sângele meu albastru nu putea fi învins` războinicul albastru tu m-ai făcut să mă simt singur şi mi-ai cântat şi iar m-ai învins.. ]].. razboinic albastru ]]”Je me souviens la tendresse” ”.”un poem mov, atunci

“cheia temei poate fi“ prezenta in virtual poti aparea in virtual asa cum si dispari.. nu stiu daca este ca in viata, ci poate este.. traim si murim“ simplu .. poti evolua sau doar te transfera simbolic sau de ce nu trai simbiotic precum un paianjen, atarnat in sensuri, idei, clipe, vise.. cu imaginea pe care o ai despre tine si o rezemi in ceilalti.. prieteni, amici, inamici, intamplatoare aripi de inger si demon in inima si mintea ta.. azi, maine, ieri.. .. temerile le inteleg si le au toti indiferent de recunoastem sau nu ?ce pot spune? este ca in viata, trecem si lasam din varsta, intelepciune si curaj lucruri bune sau gresite dar a desena idei in mintile coapte sau crude e adiere de geniu sau macar de umanitate intr-un timp tamp si alert care ne crapa mintile precum oasele si ne da la caini.. la cei fara dinti in conserve cu tabla aurie .. “.“ dulcea pasare a tineretii“ .. am uitat un pas in parcursul de mai sus.. in real ]]traim votam murim ]]offtopic“ mie mi-e sila(de politica

“.” .. pasarea asta a tineretii isi frange aripile singura in pana de scris“zboruri, rataciri, inaltimi, adancimi, ganduri, tristeti, strangeri de inima? .. sala atelier r1l5-l6.. actori, piesa, tinerete irosita, iubire ramasa.. peste tot si toate dar tot aproape imposibila.. justificata prin dureri crescute in oasele personajelor, pe drept; caci asa face viata“ne da o logica a rutinei, inertiei, a urii indreptatita de trecera prin viata si ca atare dreptul ca incercarile ei ce ne-au facut maturi, cu capul pe umeri sa ne piarda in sa spunem regrete dar si in ura.. sa ne-o faca vie.. .. invitatia astepta la intrare, aveam numele meu(nu asa important dar a deschis usa asta), dar puteam la fel de bine sa cersesc(frumoasa idee) ca la metrou actorii .. traim in ceilalti, da, asa este, asa trebuie sa fie .. se ocupa si l6.. putin mirat dar nu as avea argumente, i-am scris“ .. alaturi in dreapta doi, un el si o ea, vin de la hotel, aud, vorbesc dar nu in soapta sau in ureche cum fac indrago

.. pot să mă îndrăgostesc cu fiecare bătaie a inimii de secunda tâmplei tale.. să adorm în braţele tale.. să mă trezeşti cu sărut, cu-mbrăţisări şi şoapte şi.. sărut

noapte bună.. somn uşor, erau câteva stele pe cer.. mai sunt.. te sărut.. în braţele tale să stau să număr mi-aş dori, stele, săruturi.. câtă linişte s-a aşezat între noi.. te sărut, trezit în noapte.. laetitia.una roz cunoşteam http://dictionar.netflash.ro/roman-francez/?w=numarand+stele&h=2

..bună dimineaţa iubita mea.. dimineaţă din rouă în miros de flori, prinsă în părul tău moale ..zi curată din soare şi gânduri sub tâmple şi paşi.. seară cuminte spre vise în care adap la sânul tău alb, dimineţilor, roua ..tu eşti frumoasa mea care mă uită săruta de noapte bună.. oare ce face cu sărutul meu: îl poartă? îl aşează?

aşezată cuminte în cearceafuri îndoite de şoapte te găsesc dimineţii sărutărilor parte, te găseam mai frumoasă şi aleasă.. departe, unde visele toate rătăcesc după noapte.. ..capăt de lumi, rânduri tăiate potrivit, foi îndoite semn de carte, coperţi tocate de închis, iubita mea răpită cu sărut din toate.. cuvintele.. visele tale mă dor cât eşti departe..

De ce stau păstravi ascunşi în navoadă În nopţi de sărut ..Cum stau prins în şoapte şi cântecul rupt Strânge roade ori scut(!?) ..Cum stau păstrăvii roată în ochiul trecut Sub luna tăcută, înghiţită de lut Şi lupii noroadă(,) ..alungă nopţile cu stele Şi caut sub lampă tampla dimineţii(!?)

_76ers: ..nici eu nu te voi re.cunoaşte vreodată _76ers: un rutinic.. mic şi cenuşiu _76ers: ..cerşesc parcă iubirea _76ers: cât să fi strâns în bucureştiul ăsta şi al meu _76ers: câtva _76ers: ? _76ers: bucureşti.. dark city _76ers: bucureşti.. cerul meu alb _76ers: nu pot concura cu el pentru atenţie.. _76ers: nu am verdele lui _76ers: nici griul perfid _76ers: greu _76ers: nu am numele lui.. _76ers: îi aparţin.. e întru-câtva ca un stăpân şi peste mine _76ers: şi nu îl pot fura _76ers: nu îi pot fura fecioarele _76ers: .. _76ers: pe tine te sarut..

Cer albastru în ochiul din lut Sub pleoapa deschisă un rând netrecut Amarul măsoară în verde pas roua ... gând cu ultima-mi idee (de-duc noua frunză). Cern în inima cu tact de os în piuă În umed şi nou ce fără margini tăcerea Ascultă (...) aşternut Peste cremeni singur (...) roua în floare. La ultima vâslă în pieptul întâiului val Părându-mi (mie) de amintiri e-un ram Sub rându-i stins de clipele-i din ham Port chitul ca un vremelnic ochi ... mai am. O undă de melancolie pierdută prin năvod Se-nnoadă prin atinsul de piept, nisip şi rod Şi piere cu-nnecarea unui atent ecou Tot norul, toată zarea, c(s)e-nchipuia-n alt ou.

Deşert, nisipuri, în vârful trupului spre frunză ... Încerc altă alee străbătând versul unic În bătaia unei pleoape Deşert ... nisipuri ... şi rămân idee(a), braţ verde unui ram. Încheindu-mi catargul din corabia urmei În braţul frântfără să ştie dincolo de Încheiat în furtunile lepădatului sens. Ce mal îi chem semnului ... uneori pierd ... alteori pierd ... mereu anii ce străbat în frunză (din cerneri mai întâi). Doar pumnul rândurilor mele Dezleagă-n palmă petecul de braţ ... ca din mare puntea un grăunte De alb, sarea; plânsă-mi pare ... Care nu-i gram, nici amanet lucirii Ci hram durerii ce port şi ham, pornirii în furtună.

Aripa întinată în cerneală (în albastrul cerne(l)rii) Cu singurătatea vârfului de()vârstei Celei mai amare întinderi Scut mării ... în punctul unghi. La cheile pleoapei în rândurile zării De peste-a cernerilor sfadă Închis în vârf cu legătura umbrei Înmugurind de()roua păstrării în năvoadă. Pe albiile sării trecând cu pas pornit Din tâmplele de roadă În fruntea lor de chit Ca înţelesul punţii, de-al rândurilor mit(nit). Al tristelor prea humă Aripă atârnată. Descrie-n alb pomătul cu darnicelei lumi Povară peste urme atins de piept în fum Cu iasca-i vânt de seară adulmecând nebun Poveştile ce vorbe-i o mie una spun. Or ultima bătaie în timpul stins în creştet Cu firul ce-amanetul zufirului învins Adună valul mării când malu-i suflă-n piept, Străpunge-n far, purtându-i ... cern nisipuri în deşert. Mult apriga bătaie în zborul cert se(-a)pleacă Din margini de văpaie cu pasul încolţit Izvoarelor în geană, dar nada ce-am lipsit Cu rugini se adănă la piepturi care sec. ... cu fir înnod ce am

.. imaginea face mai mult decât cuvântul am auzit .. poate face mai puţin sau face alte repere, alt ochi .. poate că tristeţea este mai uşoară în unghiuri nu în idei .. poate .. şi poate nu Second death. Ambroziei. Învinsa. ... îndrăzneala de a scrie ... iubito. Perpetuum mobile. Studiu în Dada. (Da da penibili copii) .. lui T.T. Vineri, un amic! (Another mindless crime) Un timp. Peste. Deserted island. Dacă pierd timpul meu unic? Exerciţii de admiraţie. Item. Noi/Împreună. Respiram un alt timp, în alt piept şi altă unghie-nvelit, de ... Timpul înfurcă treptelor cale, prinsul în ginta mersului moare. 31-1. Peste îndoieli. 17 silabe. Am plâns şi gândul mi-i ocară. Putem fi prieteni? (Este una dintre întrebări, ... poate singura) Un templu. Pe sarea talpei. Gând. Rând. Orb, prea mult înţelepciunii. Templul. Ieşirii din mare. Dându-mi. Un înger prins în timp ce este. Coastă. Instanţe. Pre

A înşela nodul(nordul), pavăza(ă) iubirii Nori(;) desluşind albastrul de Adânc ... al zilei seci, clar Strălucire, (ca un) ochi, Întors în privirea Străbătândă până la Unc(g)hiul verde de-a cernerii sfadă Prin tâmpla dintâi(;) alunecau Vremelnic, Însemnănd apusul.

A gândi peste realitatea povestirii Până la concretul coperţilor Cititul devine astfel un fel de mers ... un()de eşti tu singur, decât o mână de scris(b). ... scriitorul trăit în rugina aceluiaşi pas poetul, în lipsa aceluiaşi cuprins între Ziduri de avară pătrundere în vis, ... născută de abecedar, întâi. A năsoci sub o hipnotică undă, De a porni şi a înceta să priveşti În creierul spre aval Acel unghi mort care trădează superficialul fertil, al simetriei. Dar timpul nu i-l pun la socoteală? Ba da ... îl pun ei ... Ţeste sparte în mitul scurt al sabiei ce scoate Un nedesluşit sunet de sparte viori.

Apa trece pietrele-şi rămân Lor în alte lacrimi petrecând nisipuri Ochi de mişcătoare, măcinat de urme Învăţa poetul mersu-i de poveste. Într-un ochiu-ntorsu apele-ntorcând Sub catarg întins-au maluri în năvod Rugini care-nnoadă se adună-n undă Stam să prind sub pleoapă maluri de năvod. Apa tace pietrele-şi rămân Lor în(-c)alte lacrimi petrecând nisipuri Peste mişcătoare ochiuri de năvod Rămânând prin schitul ruginii care-nnod. Sub catarg întinsul măcinat de urme Mersu-i de poveste învăţa poetul Într-un ochiu-plânsu apele-ntorcând ... Rămânând prins chitul rugini care-nnod.

În lacrimi (eu)nu mai zbor păsările S-ascund în umeri, numeri pomul vieţii Şi cânt în frunze seva verde (nu mai) Dislegi în nod tot ochiul peste plai. Urme strânse din povară cu îmbrăţişarea sorţii Peste-o aripă amară, ninsă rar, în os se-ntorc De răzbată vântul norii, roua-n dimineţi Sub a ochiului întors de spiţă-n ... să-l invenţi, să-l chem, să-l văd. Ciocănind cu-n deget sensul paznic, nimeni ... nu privesc Să îndrept cu var pomeţii se îndoi în loc ... semnne-am ales Şi nu port sorţii alt verde-n aşchiile morţii ... Orb în()ghem ... pe rând cad munţii Se chiti în chip de rouă Pe întregul petec alb Ca îmbrăţişat de undă Lacul trist rămase ... (-)a stat

Din largi opriri ce-n orizont De ceară ard la timp rotirea Îndemn şi rănii uit da firea Catarg străpuns, închis în firea Liniştii ...!? În orbul sevei spre năvoadă Pierd soarelui suduri de-ncins Ce stă cu rugini de otravă Şi fruntze prind de-a creştetului sadă. Acolo ca din ham nebun Retez petala roasă dintr-o dată Demult în()cât a ei corvoadă Ai scris-o-n semn Răboj şi (şi-a scris-o) Roată. Parcă-mi purta din tainic os dovadă De câmpul unde autind ... adie (...) ... ce eşti tu singur fără roadă de mână încă serile, ... mângâie ...

Din clopot dau în()ce(t) dumbravă Alung omătul.. ca()de-n piept Amarii ochi nnodaţi în roadă Adie-n rând ca scoşi dintâi, în drept. Încet (...) păreau să umble-n stele Pe dimineţi de umăr frânt Te-au împletit iubito-n (i)ele Supt pleoapa mea te-au stins furând. În()cep se-nhumă, smalţi se toarnă Sub aripi ca şi malul nins De-o nadă vers în schituri ... umblă Pe unde chipul nu s-a prins. Acolo pierd în solzi de sare O rouă ştearsă-n praf de drum Pătruns de pinten sec spre mare Sun până lemnului adun(), puţin

ma gandeam sa aleg niste cuvinte potrivite precum cele cu iubirea de mai sus.. doar ca le tot gasesc nepotrivite.. doar toate mint cate putin Cădeţi infame ziduri Tăcerii dimpreună Nod plângerilor noastre Rod unghiei ce-nhumă. Urmaţi infame nituri Înaripării mării Lăsând să-nchipui timpul Suflării fără urmă. Peste tristul nopţii Frânt abecedar Lumina de steauă De uncer în stins. Peste-un ochi de boltă Peste-un cap învins Ca un semn de(în) carte(coastă) Stând un deget prins. Cuvintele î-L ţintuiră Nu-i rămăsese decât Privirea din umeri În amarul treptelor ... spre soare. ... dar în gându-i rece însemnat de amar cu un timp de gravă împlinire-n uns alungat pe(în) tâmple (rătăcind). Cuvintele î-L ţintuiau (des)făcându-l în acelaşi timp prin viaţă Nu-i ajungeau ochii pe sub pleoape confuze de-un păianjen învechit Decât sub altă pleoapă cu zorile de rouă Şi în(ve)chit nu mai avea cap ... ca un pas ... ce ştiu ... se-ndolia-n adusul ca un ghem. Încerce nestematul, Nestematul sorţii, Într-u

Albastrul până-n marginea timpului desculţ Pe tălpile-i roase în marea d(e-)ram În unghiul orb sub carul înnecat de surzi Ovidiu plâns într-un acces de uz. Prin liră goi ca un liman ce iese Din mătci crescute pe întinsuri de popas Ascund iubirea cu un strop de pas Ce-şi umple-n mal amarul (...) stându-i glas.

Apăsate ca d-un deget De un spic într-o cunună Poartă verdele plâns lumina De o talpă strâns ca bună De-nvăţat. Zi întâi Şi de pe-o urmă Aducând ... şi n-a păstrat O aleasă împletire-n-cununat. Umblă-n piept Şi lemnu-i zare şi catarg Pe-ale tristeţei ape Mai tăcute în mai noapte Îndreptat. Aruncă-mi inima în Picioarele frunzelor Şi-ţi voi înfrunta abisul În urme dând lut. Mers întins Pierdut în alesul cuvântului nins Ca rouă într-un bob de ceară Pe-a fruntei plută de povară.

te-aş iubi într-o clipă un secol şi n-aş mai iubi ... ... eu nu pot decât povesti tu asculta ... şi mi(i) spune căci eu voi uita eu sunt trist iubita mea, sunt trist ... ci nu te pot ... ... nu mi-ar fi fost ... decât să vreau

viaţă şi rob şi un a ... atunci, în timpul umbrei mele, te visez în ochi cu ochii nu (te) pot vedea ... de-am plâns să nu fii tristă ... fii puţin ... picătura mea de realitate.

n-aş fi întocmit în talpă şi din creştet înţelepciunea suferinţei şi dezgustul suferinţei şi amar amarul suferinţei de n-ar fi tăcut ei aripa în spinul (suspinul) întors amarului ecou. de n-ar fi fost să-nfrunte cercul de var. Şi pentru că sunt te-am întocmit!

Prea albastru, prea rece Îmi vei închide ochii Cu sărutări albe Va ninge sarea genelor mele Mai ninse. Şi-atunci vei curma incertul abis În aspre roţi cu care De-oi străpunge unghia De ochiul mort S-or linişti apele în rouă Ca şi când aş clipi Tăcerea-mi va fi marea Pe care voi rătăci arce Şi curcubee Ce şi-ar mai robi Uscatele vâsle ochii Să-mi învie Trecând spre comori ... nestemaţi! Nu-i vor înţelege unda Doar de i-or înnăspri valul Nu-l vor îndura Să-i semene nu pot În semănat mor anii Ceruţi în preacurat ... ea (?!) ... Mă va rupe În bucăţi în(de) suflet Şi mi-l va însemna Cu fiere Şi-n limba fiarelor, Dar nu-i ce-or asculta Nu ştiu (ei) ... nici eu ... ce trist ... cât pot fi (apusul foamei nu poate fi decât conturul ei, perfecţiunea lui, eroarea) şi nici pot şti ... durerea va rezuma uscată în oase.

Semnificaţia unui cuvânt Ales, întrebatele tâmple ascund, Dând urme de viaţă, Olimpului tainic, cu-anume în inimă os înţeles, De-i poartă când zboară, cum n-am cules. În(-)semne pe anii, amarul sărut. Ceea ce este început cu adevărat Nu poate măsura purtarea.

Alungă-mi inima pribeagă Din colţul neguros şi viu Păianjen ros purtând podoabă Învinsul ochi orb de sălciu. Ating tăcerea şi pretind că-s viu, În nemişcarea punţii De(-)cart, veghind întunecat cu zorii Întipărit, a rândului aripă Alungă(-n) vânt cu disperarea porţii ... sărutului.

Ne e foame Ne e somn Ne e teamă Ne e vânt. Ne e toamnă Ne e gând Ne e sete Ne e vânt. Ne e umbră Neputând Ne înseamnă. Necuvânt.

Să fie un pas? Să te fi pierdut în adâncul tăcerii? Linişte a-nceputului meu invers! Nelinişte a sfârşitului meu de înger! ... Să fie un pas întâmplării, Când umbra adapă creierii sfinţilor Sfinţilor, orbi să le fie ... Comorii lor orbi, ochii! Ca şi cum şi-ar da vederea Vederii lor ca o păgână. S-ar cuveni să mai strâng Rămăşiţele în sac Sacului rămăşiţelor băierii; Să-nnod vâna lor tare Cu un trup în jurul Împletirii sale. Să te caut apoi într-o apă, Dincolo de ea, peste ea, peste Somnul meu scos dintre ape Printr-un dezsărut Care s-ar întâmpla să mă-nnoate Pe sub arca aşezatelor pleoape ... Să fie un pas!

Nu dau 2 bani pe umbre Nu dau 2 bani pe zi Nu dau 2 bani pe unde e urma mea de zi.. Nu dau 2 bani pe umbre Nu dau 2 bani pe zi Nu dau 2 bani pe unde e umbra mea de-o zi.. Nu dau 2 bani pe umbre Nu dau 2 bani pe zi Nu dau 2 bani pe unde e-n umbra mea o zi.. Nu dau 2 bani pe umbre Nu dau 2 bani pe zi Nu dau 2 bani pe-oriunde e-n urma mea o zi.. Nu dau 2 bani pe umbre Nu dau 2 bani pe zi Nu dau 2 bani pe urmă e-n urma mea (de-)o zi..

Ochiul trist mă închide în umbră Mă ascund peste irisul gol Al unei tăinuiri amare. Cine să-mi adune gândurile Unor poveşti de abecedar. Mai doare oare privirea mea Rătăcitorului imn celest Frântul aripei într-un Curcubeu, disperat într-un Picaj etern(,) muritor Mai îmbie oare gustul Foamei. O oglindă infamă, în lucirea-i De far, o albastră povară Poartă plutei în ham, ca Un ochi de sticlă ce păzeşte Paharul zilei uitate. Într-o sete abia schiţată Se desfac mugurii de rouă Peste obrazul foamei; (nicidecum) Forma privirii tale, sau Poate dincolo de pleoapă eşti Încă tu.

În sfertul ultimei dorinţe, aruncai, tu, privirii mele un surâs vulgar sau poate rece sau nu erai tu şi poate nu visasem de mult colţul ăsta bizar de întâmplare cum că aş putea (purta) fi măsura unei dorinţe ultimului glas pe care l-ai şopti sub pleoapele-mi mioape, încet, încete. Dezarticulat şi gol pe o faleză a disperării şi nebuniei oarbe, păstrând totuşi consistenţa unui gând chiar dacă negru, amar, păşeam deziluziei mele, nu erai şi nu ai fi putut fi acolo, şi te-aş fi înşelat cu întâmplarea unui trecut prin furcile ninsorii căreia-i cădeam într-o vârstă bizară. De unde întors ca şi când albastrul nemijlocirii mele era inadecvat, era formal sau poate nu era, formal, în insipidul tabloului de o irealitate ilară într-un accent de normală ironie, mă-nveleam sub mal cu malul de asupra ca o permanentă frământare a unui aluat, etern crud. Luatul în stins pe un mal al întinderii în contur, fiind legea, ce puteam şti, să pot răspunde minciunii cu un simplu adevăr. Aşa că, amint într-un c

A mai scrie ceva e în zadar.. Cuvintele nu mai au loc să-şi adie aripile sub tâmpla care a rezestat şi ultimului ecou. Osul străpuns într-o pânză nouă peste umila încercare în ape, ape reci, ape noi, ape de rânduri uitate pleopelor adesea închise oricărui sunet, oricărei strângeri de şoapte, pasul învins întâi într-o noapte sau într-o zi, în ceva al cărui nume departe ( … şi poate aproape), piereaîntr-un cântec al muzelor moarte,…, apoi într-o pânză cu un colţ în visîn vis, cu un colţ întins, cu un colţ din vis şi fără unul, muşca nemărginirii numele de mare, mare neasemuit albastră, albastră şi vie, niciodată însă ca întâia oară … ştiind neufragiul oricărui capăt de încercare, mal al deşteptării străin, străin peste noapte, străin peste zi, … străin. Îmbrăţişarea spartă, întreruperea braţelor târzii, sub unghiuri pustii, pradă ecoului trupului tău, trupului tău ecou(,) trupului meu. Culorile trec ochilor limpezi şi înving neputinţa peste toate dimineţile plânse la un loc; aşezând un

Învârteai de-un fel de-atelă Şi-nrt-un fel de ros de fiare Auzeai cum cheamă-n zori Un refren cioplit de boală. În ecoul ce se-ntoarse Desluşeai un cântec sec Ruginit în piua stoarsă De vreun capăt de-nţelept. Plânge şi-nneacă-ntr-un pahar cu apă Piatra philoshophală s-a tocit de mult în dosul casei, în colbul drumului, în lustrul vaselor, de mult..

Ochi mari, negri Îmi purtau în suflet Umbre seci de var Orb întemniţat pe altar. Lemn din sânul moale În toamnă sortit Plâns în seva morii Dintr-un unghi lovit. Gândul uitării Retezat de viu Înteţit cu-amarii îi ştiu Muguri cruzi. Peste marea-i sfadă Pasu-i neatins Uit ... întind năvoadă Sub păienjen griu. Ochi adânci albaştrii Îi săreau în nadă Lacrimi seci purtând Orb tăcuţi să vadă.

“Ce-aş mai putea să-ţi spun de-a nu vorbi nebun” Când sunt un geniu trist ... mai trist ... acuz simetria ... ea, Mă înnoadă visului Dacă până când voi fi vârf Mă doare, Încerc s-o-nlemn În lucruri frumoase, tristeţea mea De-atunci din vârf voi fi Mult prea sus, Aducându-i fără noima într-alt ochi De orb hotar. Curm în temniţele mării învoirea în coral Amanet pun unda, rouă, peste o pleoapă de amar. Punţi nuntind de(-)împletirea Cu un ram învins în var.

Simt cum te pierd, e un sentiment acut, brut, o secundă scursă prin fiecare din fibrele trupului (,) încătuşat în libertatea de a te zidi scut după scut în nedesluşirea unor clipe devenite eternitate. Acestei răpiri stângace pe un fundal nedemn pedepsită cu ieşirea din ziduri adun înţelegerea. Ce hram să mai poarte cuvintele, în numele cărui zeu răstignirea? Însă totul este o pedeapsă şi o îndurare şi o nedreptate şi o lege cumplită. Sentimentul pe care îl încerc îmi este o pedeapsă pe potriva dorinţei de a-ţi spune pe nume, de a-l întălni pe buzele numelui meu, dar este singura în măsură a nu te ucide dărâmând toţi pereţii unei ruine cotidiene. Acest paria, pe care îl port în spate precum orbul ce poartă pe cel fără de picioare, în numele a ceva numit viaţă, piere încet în rătăcirea unor cuvinte prea mari (prea simple) unor tălpi negăsite în lut. Totul se cumpără acum Până şi nurii iubitei mele Nu totul se achită însă Dar totul s-a vândut dintr-un început La un preţ modic De o parte e