..rapt

Deşert, nisipuri, în vârful trupului spre frunză

... Încerc altă alee străbătând versul unic
În bătaia unei pleoape
Deşert ... nisipuri ... şi rămân idee(a), braţ verde unui ram.

Încheindu-mi catargul din corabia urmei
În braţul frântfără să ştie dincolo de
Încheiat în furtunile lepădatului sens.

Ce mal îi chem semnului
... uneori pierd
... alteori pierd
... mereu anii ce străbat în frunză
(din cerneri mai întâi).

Doar pumnul rândurilor mele
Dezleagă-n palmă petecul de braţ
... ca din mare puntea un grăunte
De alb, sarea; plânsă-mi pare ...
Care nu-i gram, nici amanet lucirii
Ci hram durerii ce port şi ham, pornirii în furtună.