Din largi opriri ce-n orizontDe ceară ard la timp rotirea
Îndemn şi rănii uit da firea
Catarg străpuns, închis în firea
Liniştii ...!?
În orbul sevei spre năvoadă
Pierd soarelui suduri de-ncins
Ce stă cu rugini de otravă
Şi fruntze prind de-a creştetului sadă.
Acolo ca din ham nebun
Retez petala roasă dintr-o dată
Demult în()cât a ei corvoadă
Ai scris-o-n semn Răboj şi (şi-a scris-o) Roată.
Parcă-mi purta din tainic os dovadă
De câmpul unde autind ... adie (...)
... ce eşti tu singur fără roadă
de mână încă serile, ... mângâie ...
Îndemn şi rănii uit da firea
Catarg străpuns, închis în firea
Liniştii ...!?
În orbul sevei spre năvoadă
Pierd soarelui suduri de-ncins
Ce stă cu rugini de otravă
Şi fruntze prind de-a creştetului sadă.
Acolo ca din ham nebun
Retez petala roasă dintr-o dată
Demult în()cât a ei corvoadă
Ai scris-o-n semn Răboj şi (şi-a scris-o) Roată.
Parcă-mi purta din tainic os dovadă
De câmpul unde autind ... adie (...)
... ce eşti tu singur fără roadă
de mână încă serile, ... mângâie ...
Comentarii