dupa 30 de ani..

 inapoi in banca, banca a doua de la geam

disclaimer --- Textul va suferi transformari chiar aici, cu alte cuvinte este si va fi ciorna si draft si eseu in forma finala, toate in acelasi timp.

Drumul dus a fost de placere

avand chiar si un calator urecheat si mustacios... un motan

cel de intors insa, intr-un registru horror, with another kind of animals, with smells and all kinds of onomatopoeia and belch. 

Intamplarea a facut sa ne regasim, dupa atatia ani, cu amintiri, cu regrete, cu emotii... intamplarea vietii, careia ii suntem voie si ne.voie, sens si ignoranta...

Pot chiar sa spun ca am vazut un lup inlacrimat, un casio functiona(l)r, un antreprenor aproape evazionist (in the most funny kind of way), o cretzulina sic si aproape tepoasa, un rebel albastru... insa am gasit destule amintiri inca vii... toate...

Atat de natural a fost totul, incat m-am intrebat serios daca, dupa atatia ani, mi-am facut tema (te(a)ma vietii ne pune pe fiecare dintre noi cumva sub cheia sindromului impostorului) macar pe jumatate, atunci cand m-a strigat de la catedra, din catalog si am avut de zis cine sunt azi, pentru a ne aminti ce am fost impreuna, un timp... in ore, in ecuatii simple sau in formule fizice/chimice mai complicate (pentru cei mai curajosi, evident) si in re.creatii cumva agitate si vii... toate...

Pot spune asemeni ca am gasit profesorii profesori si dincolo de catedra, in pensie, albi si buni... din alta epoca, din alt aluat, dintr-o lume ce dispare incet si discret... da, nu mai erau toti... erau mai putini, dar erau ei, cei pe care ii stiam, asa cum erati si voi, cei pe care ii gaseam/ghiceam in discutii, ganduri si idei.

Era o adunare tacuta, solemna si mare, intr-una dintre clasele cladirii... cifre, litere, coperti... manuale

Dar poate ca intalnirea nu este doar despre ce esti acum, nici macar despre ce ai fost cu un numar de ani in urma, poate fi despre cum te regasesti in ceilalti ca amintire. 

Dincolo de:

- copilarii de genul intrebarilor cu raspuns atasat, "Cine fetelor, a fost cel mai frumos baiat din clasa?", sau cu raspuns fara echivoc "Care a fost cea mai mare nebunie facuta?", ...

- aventura gasirii unuia disparut din universul social actual si ca urmare inexistent pana si pentru GePeTo

- conflicte desuete pe grupul ad-hoc cu rezolvari copilaresti, de parca am fi mai mult decat suntem, amintiri si idei, lasand poate la o parte relatiile mai serioase, mature, de atunci. Este aiurea sa pui virgula intre subiect si predicat, insa nicidecum o drama... uneori poate fi by design si chiar sub licenta poetica sau prozaica, dupa caz, dar sa faci caz de asta, iata aici copilaria unui copil mare... copil lipsa la intalnire pe motiv ca nu ne-ar trebui motive sa ne vedem... poate fi asa, insa aplicat la numere mai mari nu cred ca este valid, cu atat mai mult cu cat am iesit din lumea ideilor, din abstractul filozofiilor indoite cu o blonda, bere, rece sau calda... in concretul lui "tu poti azi, ca eu nu pot maine !?" iar un "hei avem 30 de ceva, hai sa ne vedem joi... ne vedem joi am strigat dupa ea (ei, ele)..." suna si este cumva corect, festiv si asumat, intr-o rutina si ruina a fiecarei zile... into the desert of the real...

- rautati de copii mari, de genul "De ce vad pe fata ta cearcane de tristete ci nu de  bucurie?" cu raspunsuri inexistente, de copila prea cuminte... pai poate pentru ca esti luat, afumat, prost, scumpul meu... pai poate ca nu ai ochelarii pe nas, dragul meu, etc.

- ganduri sub vise de cateva ceasuri... "pentru ca am dormit putin si m-am trezit devreme..."

"am fost cu totii, cu voie sau fara voie, ghidul ad-hoc si de intamplare al momentelor de clasa si de colegialitate 

ne-am intalnit ieri, ne vedem azi... da 

ati fost frumosi si geniali in vibratia voastra in care m-am regasit si pe care o pretuiesc, genuina si cu atat mai puternica 

m-au imbogatit toate povestile voastre si bune si rele si poate ca am castigat impotriva timpul implacabil o secunda, un wild-card pentru minte si suflet, de tinut in maneca sau de decartat imediat pentru a trisa sau nu la poker-ul incredibil al vietii 

mi-au lipsit cei lipsa, chiar si pentru simplul fapt ca am impartit spatiu in timp... acum 30 de ceva"

- ... 

oricat as(am) vrea, tot suma nula (zero sum game) imi(ne) iese.

Am regasit locurile care aveau o rezonanta aparte in mintea si inima celui care eram, un cinema ascuns printre blocuri, in ruina si irealitate

un lac ce respira sens, briza si viata, secat, disparut parca intr-o cupola a unui anotimp de foc si para

casa copiilor, biblioteca, de neghicit, de nesperat sub geamuri gresite dar semne corecte in fonturi mari

magazinul central, in ruina

aleile transfigura(n)te ale unui parc ceva mai putin salbatic, atins insa sonor intr-o masura mai mare de sublimul zgomot al vietii

niste amici in piatra

un teatru dramatic stingher

un teatru de vara ascuns, sub lacate si gradini cu garduri private (ori priviri) prea inalte

strazi invadate de legume de parca suntem in piata de cum iesim din bloc, terase reci si fara farmec la care avem un ultim ceai, cafea, tigara, intr-o a doua zi, ultima, in fusul orar al intalnirii, dupa ani... atatia ani...