in_stanţe_burgheze

simbolistica.. c1_ once upon a time.. in nazi occupied France 1941.. ani tulburi, muzica linistitoare, inaltatoare daca se poate spune asa; o muzica de promenada prin parcuri, pe alei, linistit, aproape gusti fanfara! Taietorul de lemne imi inspira tensiunea unor vremi sinistre, contrapondere la fundalul sonor, clasic, plin.. Cortina alba, jilava, aproape zvantata se da intr.o parte si totul incepe, la fel de ireal ca in fantasticele lumi ale ring.ului ori ale vrajitorului tanar, poter.. Neamtul se invita politicos la masa in cautarea prazii, sangelui, gustand insa calm, discret, laudativ laptele taietorului de lemne.. Politetea sta la masa, cinismul deasemeni, arma este insa implacabila prezenta a simbolului puterii, absolute de ce nu, a arianului convins.. de la banalitatea conversatiei la filosofie Buna cuvinta a taietorului de lemne, bratul ferm si figura dura inspira statornicie, cuvintele sale insa oricat de bine alese neputand convinge ofiterul neamt, uns in doctrina conceptului

gasisem un fir in labirintul minotaurului si cautam nu iesire ci sens, sensul prostiei, mai ieri... a cauta piatra filozofala este poate nu mai greu de atat. prostia speram a fi o alta fata umana ca si geniul, cu toate astea zi de zi gasim schimonosiri, diformitati, iluzia unui demers potrivit rezultatelor prostiei si geniului, pe situatie, pe starea de fapt. nu au fata umana nici prostia si nici geniul. ceea ce nu intelege, prostul aneantizeaza, trimite la bau bau, infiereaza si croieste asa un fel scut sub care regula, moneda si gust, devine brat de fier. se pare ca doar asa se pot muta popoare prin istorie, crea surplus si eleva. ceea ce e de neinteles este imposibilitatea saltului energetic pe o raza superioara, mai aproape de parintele relativitatii. nu spun involutie ci incremenire, supraincarcare cu efort, mental insa doar ca masochism, intr.o lume ambigua, in promiscuu si postistorie. nu e desigur finalitate la noi ci doar putin, foarte putin capat de linie pentru simplul fapt

te poti gandi sa te opresti, in drum, alaturi poate, sa te opresti oricum, perplex, infrant poate, grijuliu cu incaltarile, dezinteresat, obosit, nebun de nebunia prinsa ca o/un ceva murdar cu o lentoare grea pana si de retina, astfel incat incremenirea in decor, doar ea, este sufleorul care te tintuieste/care.ti sopteste.. acum!? si poate ca nu gandesti nimic si ai alungat demult, de la primii pasi spre casa, spre un iluzoriu adapost, bruma de idei si ceea ce mocneste sunt franturi, vreascuri din zi si poate nu e drept asa si poate ultimul sarut, cel pe care il pastrai in buzunarul, devenit cumva inutil, l.ai pierdut prin carti sau amanetat ori uitat cere rest, asa ca nu mai ai nici macar jumatatea de sarut cum orice drum lasa urme te gandesti ca va ploua si nu.i vei mai gasi, pasii tristi, aruncati aiurea, intamplatori. e un sentiment de vina cu savoarea unui vin vechi care trezeste oasele batrane, amestecat/dansat in paharul ciobit, atins in dantela unei maini fine.. ieri!? nu poti

under construction.. no comment in fact.. http://anapauper.wordpress.com/2009/07/31/biletul-de-intrare/

under construction..

poezia. .un fel de dinte in care sangereaza uneori buza si poate tot un fel de sarut.. ce ploaie dezbraca din trup sufletul si poarta in varf de bat pielea, ca un ciucur, ca o curea veche, moale, nuda? ce potop, ce nori vapaie, ce podet in terabinthia? ''in ruinele tale ma simt'' fara rost

black board.. tristete infinita, deziluzie, tacere ce rupe ultimele bucati din prada ce.i sunt pe terminate panza astenuta ca pe trupurile reci, mangaiata doar de boarea ce in cazul asta nu lasa urma in relief singuratate stoarsa de ultimele femei frumoase as reinventa patefonul si intinderile pentru pas.. si desigur legiunea, legiunea straina so` back to the board, black board, with the white fang, red heart and a pinkstar, the lost pinkstar tristetea mestecata cu sentimentul foamei adauga noima unor sensuri uitate, unor deprinderi tocite sub rutini, sub rugini, sub ruini devenite gresit mit.. fugarul din umbra adulmeca animalic libertatea dar umbra.i imparte restu.i de inima si suflu haitasilor ori altor hoti, de un alt aur, de un alt negot, uitat prin lume as reinventa inca ceva, mi.as dori insa sa.i aflu natura intima, frumusetea eterna, starea.i de gratie, dincolo de cioplitori, geniu, nebunie, noroc si toate cate le.am uitat si le uit si ma uita

gandul ca prostul se poate trezi chiar si pentru o secunda nu este grav, nu este mai greu decat acela ca aparenta si efemera lui intelepciune inteleptul o ghiceste sub un suras, uneori bizar, alteori abia o grimasa, oricum ar fi insa un semn ca ceva muschi si scanteie se gasesc in tot ce este viu poate fi numai o idee, poate fi alegere, inteleapta sau nu si deasemea poate poza drept fatalitate, faptul ca suntem condusi de prosti, ca suntem guvernati de prostie. cand ploua, sa spunem inteleptul inventeaza umbrela si mersul in ploaie, nu pentru a o alunga, prostul poate gasi prostia de a locui in schimb in paradis, fara ploaie si fara pic de nori. de ce sa intelegem si sa gandim cu capul nostru cand putem face exact nimic, ca de pilda -"m-am gandit ca ar trebui sa facem un caiet", sentimentul ca am fi trecut cumva de timpul utilelor bastonase fara sa prindem sensul pe care prostul acum si "aici" il dezvaluie fiind o povara aproape de nebunie si delir. un caiet da, u

nu ma gandeam nicidecum sa elogiez mecanismul elvetian, mai mult decat e cazul si nici sa arunc vreun blam cordului romanesc, intr.un echilibru perfect mecanismului existentei in criza. as incerca insa castiga ceva in inteles din puterea dualitatii prostul ca doar la el ramasesem face toti banii in criza, este capul limpede si mana forte, este ceea ce lipseste divinitatii invocate aiurea si poate un pic mai mult, este suprem. alege mana care stie lucra, aduna inteleptii in jur, face cum face si ingroasa randul celor care cred si spun ca desi e mai rau, parca e ceva mai bine, intr.un cuvant dincolo de legile prigonite si de bun simt ori idei de calitate, prostul va face legea. de ce? pentru ca este singurul care vede dincolo de prostie si nu se teme de nebunia orizontului, pentru toti ceilalti, luminati, prostia e doar o pacla deasa in care nu poti razbate si incerca macar e de neacceptat si injositor. asadar inteleptul cedeaza in fata prostiei nu din teama sau vreun blocaj mental, nic

the city feels clean this time of night just empty streets and me walking home to clear my head i know it came as no surprise i'm affected more than i had guessed on what was said if the smile's not meant to be, if the heart's not ready to open if we make it i won't see it's broken if the smile's not meant to be, if the heart's not ready to open if we make it i won't see how it's broken it's the quiet time before the dawn and i'm half past making sense of it, was i wrong? should i claim to give it all ** in a world where not much ever seems to last long if the smile's not meant to be, if the heart's not ready to open if we make it i won't see it's broken if the smile's not meant to be, if the heart's not ready to open if we make it i won't see how it's broken how it's broken (3x) (repeats) if the smile's not meant to be, if the heart's not ready to open if we make it i won't see it's broken