nu ma gandeam nicidecum sa elogiez mecanismul elvetian, mai mult decat e cazul si nici sa arunc vreun blam cordului romanesc, intr.un echilibru perfect mecanismului existentei in criza. as incerca insa castiga ceva in inteles din puterea dualitatii
prostul ca doar la el ramasesem face toti banii in criza, este capul limpede si mana forte, este ceea ce lipseste divinitatii invocate aiurea si poate un pic mai mult, este suprem. alege mana care stie lucra, aduna inteleptii in jur, face cum face si ingroasa randul celor care cred si spun ca desi e mai rau, parca e ceva mai bine, intr.un cuvant dincolo de legile prigonite si de bun simt ori idei de calitate, prostul va face legea. de ce? pentru ca este singurul care vede dincolo de prostie si nu se teme de nebunia orizontului, pentru toti ceilalti, luminati, prostia e doar o pacla deasa in care nu poti razbate si incerca macar e de neacceptat si injositor. asadar inteleptul cedeaza in fata prostiei nu din teama sau vreun blocaj mental, nici din sila, filosofii ori stiinte exacte ci pentru simplul fapt ca nu cuprinde prostia ca mod al existentei.
prostul devine astfel rege si regatul sau peste intelepti si poate toti magii se intinde in mecanica neintelepciunii vremurilor bune
cat de potrivita e domnia prostului, pai nepotrivita, cat de daunatoare, pai inghitita ca medicatie cu timpul!
mecanismul elevat, sigur, precis cum trece prin criza? pai nu trece si nu ajuta pe cei rataciti si fara masura timpului, mecanismul se opreste, orbeste si devine prost, ros, brusc dintii se tocesc ori inmoaie in nisipul devenit din fin grunturos, intr.un cuvant elvetianul e criogenat intr.o miscare isteata a unui sistem imunitar amenintat peste puterea sa de reactie si lupta. cu alte cuvinte mecanismul elvetian se inclina in fata prostiei prostului devenita lege si asta nu fara o anumita reverenta. nu mai masoara timpul atunci? ba da, o istorie trebuie sa avem fie ca suntem sub prost fie ca ne gasim izbavirea. mecanismul nu merge astfel inapoi, nu sta ci macina o faina mai putin alba dar poate ceva mai inteleapta.
legenda:
- prostia nu pare a fi o arma ci un liant, nu pare a fi o drama ci o filosofie bruta cizelata cu cinism si uneori perversitate in mintile luminate, insa desigur una vinovata atat in varful penitei cat si in mana prostului ferma in prostia lege
- spiritul este cel care moare incet si aproape sigur in criza, moare desigur si in vremurile bune, indestulate dar in criza moare de tot, refugiul in fildes fiind proscris
prostul ca doar la el ramasesem face toti banii in criza, este capul limpede si mana forte, este ceea ce lipseste divinitatii invocate aiurea si poate un pic mai mult, este suprem. alege mana care stie lucra, aduna inteleptii in jur, face cum face si ingroasa randul celor care cred si spun ca desi e mai rau, parca e ceva mai bine, intr.un cuvant dincolo de legile prigonite si de bun simt ori idei de calitate, prostul va face legea. de ce? pentru ca este singurul care vede dincolo de prostie si nu se teme de nebunia orizontului, pentru toti ceilalti, luminati, prostia e doar o pacla deasa in care nu poti razbate si incerca macar e de neacceptat si injositor. asadar inteleptul cedeaza in fata prostiei nu din teama sau vreun blocaj mental, nici din sila, filosofii ori stiinte exacte ci pentru simplul fapt ca nu cuprinde prostia ca mod al existentei.
prostul devine astfel rege si regatul sau peste intelepti si poate toti magii se intinde in mecanica neintelepciunii vremurilor bune
cat de potrivita e domnia prostului, pai nepotrivita, cat de daunatoare, pai inghitita ca medicatie cu timpul!
mecanismul elevat, sigur, precis cum trece prin criza? pai nu trece si nu ajuta pe cei rataciti si fara masura timpului, mecanismul se opreste, orbeste si devine prost, ros, brusc dintii se tocesc ori inmoaie in nisipul devenit din fin grunturos, intr.un cuvant elvetianul e criogenat intr.o miscare isteata a unui sistem imunitar amenintat peste puterea sa de reactie si lupta. cu alte cuvinte mecanismul elvetian se inclina in fata prostiei prostului devenita lege si asta nu fara o anumita reverenta. nu mai masoara timpul atunci? ba da, o istorie trebuie sa avem fie ca suntem sub prost fie ca ne gasim izbavirea. mecanismul nu merge astfel inapoi, nu sta ci macina o faina mai putin alba dar poate ceva mai inteleapta.
legenda:
- prostia nu pare a fi o arma ci un liant, nu pare a fi o drama ci o filosofie bruta cizelata cu cinism si uneori perversitate in mintile luminate, insa desigur una vinovata atat in varful penitei cat si in mana prostului ferma in prostia lege
- spiritul este cel care moare incet si aproape sigur in criza, moare desigur si in vremurile bune, indestulate dar in criza moare de tot, refugiul in fildes fiind proscris
Comentarii