Ochiul trist mă închide în umbră
Mă ascund peste irisul gol
Al unei tăinuiri amare.
Cine să-mi adune gândurile
Unor poveşti de abecedar.
Mai doare oare privirea mea
Rătăcitorului imn celest
Frântul aripei într-un
Curcubeu, disperat într-un
Picaj etern(,) muritor
Mai îmbie oare gustul
Foamei.
O oglindă infamă, în lucirea-i
De far, o albastră povară
Poartă plutei în ham, ca
Un ochi de sticlă ce păzeşte
Paharul zilei uitate.
Într-o sete abia schiţată
Se desfac mugurii de rouă
Peste obrazul foamei; (nicidecum)
Forma privirii tale, sau
Poate dincolo de pleoapă eşti
Încă tu.
Al unei tăinuiri amare.
Cine să-mi adune gândurile
Unor poveşti de abecedar.
Mai doare oare privirea mea
Rătăcitorului imn celest
Frântul aripei într-un
Curcubeu, disperat într-un
Picaj etern(,) muritor
Mai îmbie oare gustul
Foamei.
O oglindă infamă, în lucirea-i
De far, o albastră povară
Poartă plutei în ham, ca
Un ochi de sticlă ce păzeşte
Paharul zilei uitate.
Într-o sete abia schiţată
Se desfac mugurii de rouă
Peste obrazul foamei; (nicidecum)
Forma privirii tale, sau
Poate dincolo de pleoapă eşti
Încă tu.
Comentarii