Aproape că am uitat şi aceste cuvinte, alte rânduri s-au adunat însă şi trebuie să scap de ele. Poate că nu este un moment bine ales însă pare unul potrivit … festiv.aproape acelaşi lucru … timpul pe care eu nu l-am furat, timpul căruia tu nu i-ai simţit lipsa..
Poate că aşa trebuia să fac iar nu să le păstrez sau aşez ca bucăţi de inimă şi bucăţi de var pe pereţi de cămin deasupra patului de cazarmă.. aproape sigur aşa..
.. doar că nu am făcut asta şi cred că nu ştiu a o face;.. deşi pare singura idee ce capătă sens cu vârsta şi oboseala şi dezgustul şi deziluzia şi iubirea deşirată prin cuvânt.
O copilă stâng (răpită) nuntită Strânsă-n braţe-ntr-o aripă Stinsă-n buza ei amară Scump pe buza mea şoptită Poate tu întâia oară Gându-mi nins şi niciodată Mult prea orb înţelepciunii Pasul trist purtând … o poartă Orb, prea mult înţelepciunii.
Omului de lut (Opaiţ). O pasăre de noapte O pasăre de zi Cu aripi de zgură Ce învoiesc încremenirea morţii Morţii-ncepută în zi. Împlineşte un zbor vechi Şi fără patima unui Început vinovat în Instanţele ginţii. Dezleagă un nor Peste amintirea mioapă Pecetluindu-şi zborul Zborul început în zi. Ciocul de aramă repezit *) rupe bucăţi din ficaţii unei … *) de zgura unei întoarceri fireşti în sângele dimineţii trecute sub pleoapa uscândă, uscat. ficaţii unei înţelepciuni trecute sub pleoapa ascunsă, ascunsă. Şi asta pentru a fi furat Şi asta pentru a fi purtat Focul Omului de lut.
Cuvintele nu mai au loc să-şi adie aripile sub tâmpla care a rezestat şi ultimului ecou. Osul străpuns într-o pânză nouă peste umila încercare în ape, ape reci, ape noi, ape de rânduri uitate pleopelor adesea închise oricărui sunet, oricărei strângeri de şoapte, pasul învins întâi într-o noapte sau într-o zi, în ceva al cărui nume departe ( … şi poate aproape), pierea într-un cântec al muzelor moarte,…, apoi într-o pânză cu un colţ în visîn vis, cu un colţ întins, cu un colţ din vis şi fără unul, muşca nemărginirii numele de mare, mare neasemuit albastră, albastră şi vie, niciodată însă ca întâia oară … ştiind neufragiul oricărui capăt de încercare, mal al deşteptării străin, străin peste noapte, străin peste zi, … străin. Îmbrăţişarea spartă, întreruperea braţelor târzii, sub unghiuri pustii, pradă ecoului trupului tău, trupului tău ecou(,) trupului meu. Culorile trec ochilor limpezi şi înving neputinţa peste toate dimineţile plânse la un loc; aşezând un surâs uşor buzelor tale. Nu poste fi întâi sărut şi apoi îndurare, cum nu poate fi decât sărut şi apoi sărutare. Un rod atins într-un sâmbur încă amar, amar până dulce şi dulce până amar, în bătaia aripilor sub dimineţi de rouă … aduce a teamă şi a curaj asupra arcului întins săgeţii clipei neîndurătoare.
.. cred că te iubeam, cred că te iubesc.. ştiu că nu te am, avut, avea niciodată.. o tot spuneam ca o dovadă de beţie cred, ca un adevăr, slăbiciune şi petec de luciditate.. nu o mai spun ca o fără dovadă.. sau ca un de gustibus non est disputandum
Poate că aşa trebuia să fac iar nu să le păstrez sau aşez ca bucăţi de inimă şi bucăţi de var pe pereţi de cămin deasupra patului de cazarmă.. aproape sigur aşa..
.. doar că nu am făcut asta şi cred că nu ştiu a o face;.. deşi pare singura idee ce capătă sens cu vârsta şi oboseala şi dezgustul şi deziluzia şi iubirea deşirată prin cuvânt.
O copilă stâng (răpită) nuntită Strânsă-n braţe-ntr-o aripă Stinsă-n buza ei amară Scump pe buza mea şoptită Poate tu întâia oară Gându-mi nins şi niciodată Mult prea orb înţelepciunii Pasul trist purtând … o poartă Orb, prea mult înţelepciunii.
Omului de lut (Opaiţ). O pasăre de noapte O pasăre de zi Cu aripi de zgură Ce învoiesc încremenirea morţii Morţii-ncepută în zi. Împlineşte un zbor vechi Şi fără patima unui Început vinovat în Instanţele ginţii. Dezleagă un nor Peste amintirea mioapă Pecetluindu-şi zborul Zborul început în zi. Ciocul de aramă repezit *) rupe bucăţi din ficaţii unei … *) de zgura unei întoarceri fireşti în sângele dimineţii trecute sub pleoapa uscândă, uscat. ficaţii unei înţelepciuni trecute sub pleoapa ascunsă, ascunsă. Şi asta pentru a fi furat Şi asta pentru a fi purtat Focul Omului de lut.
A mai scrie ceva e în zadar.
Cuvintele nu mai au loc să-şi adie aripile sub tâmpla care a rezestat şi ultimului ecou. Osul străpuns într-o pânză nouă peste umila încercare în ape, ape reci, ape noi, ape de rânduri uitate pleopelor adesea închise oricărui sunet, oricărei strângeri de şoapte, pasul învins întâi într-o noapte sau într-o zi, în ceva al cărui nume departe ( … şi poate aproape), pierea într-un cântec al muzelor moarte,…, apoi într-o pânză cu un colţ în visîn vis, cu un colţ întins, cu un colţ din vis şi fără unul, muşca nemărginirii numele de mare, mare neasemuit albastră, albastră şi vie, niciodată însă ca întâia oară … ştiind neufragiul oricărui capăt de încercare, mal al deşteptării străin, străin peste noapte, străin peste zi, … străin. Îmbrăţişarea spartă, întreruperea braţelor târzii, sub unghiuri pustii, pradă ecoului trupului tău, trupului tău ecou(,) trupului meu. Culorile trec ochilor limpezi şi înving neputinţa peste toate dimineţile plânse la un loc; aşezând un surâs uşor buzelor tale. Nu poste fi întâi sărut şi apoi îndurare, cum nu poate fi decât sărut şi apoi sărutare. Un rod atins într-un sâmbur încă amar, amar până dulce şi dulce până amar, în bătaia aripilor sub dimineţi de rouă … aduce a teamă şi a curaj asupra arcului întins săgeţii clipei neîndurătoare.
.. cred că te iubeam, cred că te iubesc.. ştiu că nu te am, avut, avea niciodată.. o tot spuneam ca o dovadă de beţie cred, ca un adevăr, slăbiciune şi petec de luciditate.. nu o mai spun ca o fără dovadă.. sau ca un de gustibus non est disputandum
Comentarii