Îmi iartă întâmplarea în cântecul rănit
De-o coardă împreună, ce n-aş fi împlinit
Sărutului ce-l poartă, un val cu infinit
De-al sunetului petec în maluri părăsit.
Ignorând un infinit posibil mi-am spus uneori e mai bine să baţi la o poartă care nu deschide rana tâmplei ecoului cuvintelor dar ai îndolia pleoapa şi aripa ei.
Cum orice pas se îndepărta de la mine
Cu orice pas sunt mai întors gândului
Nefiind măsurat în urme.
De-o coardă împreună, ce n-aş fi împlinit
Sărutului ce-l poartă, un val cu infinit
De-al sunetului petec în maluri părăsit.
Ignorând un infinit posibil mi-am spus uneori e mai bine să baţi la o poartă care nu deschide rana tâmplei ecoului cuvintelor dar ai îndolia pleoapa şi aripa ei.
Cum orice pas se îndepărta de la mine
Cu orice pas sunt mai întors gândului
Nefiind măsurat în urme.
Comentarii