Pre(-)lustru..

Porniri luminate de zori
Rătăcind minunatele flori
În buchete în coşuri de crengi
Pe pământ în prinsori neîntregi.

Adumbriri lăcrimate de rouă
Sub arbuşti năcşăiţi de tăceri
Şi cu vântul în frunziş, primăveri
Dau încet mugurirea cea nouă.

Împlinirea de încă viori
Sub întinsele semne de nori
E-un studiu de parcă poem
Într-o notă abstractă, asceţi.

Preludiul unui clişeu desfrunzit
Permiselor zări de măriri
Pe încă oricâte orbiri
Prin olanul cioplit.

Sindromice goluri de gând
Sub reţeaua de lut, calcinat
Pe un lut deprins între paie
Ca-să alungi amintiri.

Porniri de încă priviri
În lacrimi mânjite de scară
Se mişcă în jos prin orbite
Cercând o urmă afară.

Da da, absente treziri,
În pleoape de lacuri sărate
Un nume, afirmaţii uitate,
Triste în ţara de miri.

Pre(-)lustru..

Atinge-mă,
Rod unghiei, tot nopţii
Şi stinge-mă din şoapte
Nu-mi îndrăzni durerea
Ce-ţi să aud ... pe moarte.

... îţi port sărutul buzei tale subţiri, înţeles frugal în tâmpla-ţi vie ce-nneacă gândul meu amar atinge-mă în mal, (să fii) deschide-mi paşii peste-ntrebări treci cu mine în braţe verde-albastru şi dintâi şi din urmă
... când uit în pleoapă de-ţi sunt mire plânge-mă peste noapte în răsărit mort de moarte să-ţi amintesc din rouă sunetul unghiului mă-mparte.