ma gandeam la tine in marginea parcului, langa lac, asezat pe iarba, sub un soare capricios d`april, adunand gandurile pe care sa le asez pe iarba cand am sa plec. privesc o undita pe celalalt mal incercand sa zgarii de legi si singularitate un univers in cizme de cauciuc
aproape că am uitat şi aceste cuvinte, alte rânduri s-au adunat însă şi trebuie să scap de ele. poate că nu este un moment bine ales însă pare unul potrivit, festiv...aproape acelaşi lucru... timpul pe care eu nu l-am furat, timpul căruia tu nu i-ai simţit lipsa.