in_stanţe_burgheze

Cer albastru în ochiul din lut Sub pleoapa deschisă un rând netrecut Amarul măsoară în verde pas roua ... gând cu ultima-mi idee (de-duc noua frunză). Cern în inima cu tact de os în piuă În umed şi nou ce fără margini tăcerea Ascultă (...) aşternut Peste cremeni singur (...) roua în floare. La ultima vâslă în pieptul întâiului val Părându-mi (mie) de amintiri e-un ram Sub rându-i stins de clipele-i din ham Port chitul ca un vremelnic ochi ... mai am. O undă de melancolie pierdută prin năvod Se-nnoadă prin atinsul de piept, nisip şi rod Şi piere cu-nnecarea unui atent ecou Tot norul, toată zarea, c(s)e-nchipuia-n alt ou.

Deşert, nisipuri, în vârful trupului spre frunză ... Încerc altă alee străbătând versul unic În bătaia unei pleoape Deşert ... nisipuri ... şi rămân idee(a), braţ verde unui ram. Încheindu-mi catargul din corabia urmei În braţul frântfără să ştie dincolo de Încheiat în furtunile lepădatului sens. Ce mal îi chem semnului ... uneori pierd ... alteori pierd ... mereu anii ce străbat în frunză (din cerneri mai întâi). Doar pumnul rândurilor mele Dezleagă-n palmă petecul de braţ ... ca din mare puntea un grăunte De alb, sarea; plânsă-mi pare ... Care nu-i gram, nici amanet lucirii Ci hram durerii ce port şi ham, pornirii în furtună.

Aripa întinată în cerneală (în albastrul cerne(l)rii) Cu singurătatea vârfului de()vârstei Celei mai amare întinderi Scut mării ... în punctul unghi. La cheile pleoapei în rândurile zării De peste-a cernerilor sfadă Închis în vârf cu legătura umbrei Înmugurind de()roua păstrării în năvoadă. Pe albiile sării trecând cu pas pornit Din tâmplele de roadă În fruntea lor de chit Ca înţelesul punţii, de-al rândurilor mit(nit). Al tristelor prea humă Aripă atârnată. Descrie-n alb pomătul cu darnicelei lumi Povară peste urme atins de piept în fum Cu iasca-i vânt de seară adulmecând nebun Poveştile ce vorbe-i o mie una spun. Or ultima bătaie în timpul stins în creştet Cu firul ce-amanetul zufirului învins Adună valul mării când malu-i suflă-n piept, Străpunge-n far, purtându-i ... cern nisipuri în deşert. Mult apriga bătaie în zborul cert se(-a)pleacă Din margini de văpaie cu pasul încolţit Izvoarelor în geană, dar nada ce-am lipsit Cu rugini se adănă la piepturi care sec. ... cu fir înnod ce am...

.. imaginea face mai mult decât cuvântul am auzit .. poate face mai puţin sau face alte repere, alt ochi .. poate că tristeţea este mai uşoară în unghiuri nu în idei .. poate .. şi poate nu Second death. Ambroziei. Învinsa. ... îndrăzneala de a scrie ... iubito. Perpetuum mobile. Studiu în Dada. (Da da penibili copii) .. lui T.T. Vineri, un amic! (Another mindless crime) Un timp. Peste. Deserted island. Dacă pierd timpul meu unic? Exerciţii de admiraţie. Item. Noi/Împreună. Respiram un alt timp, în alt piept şi altă unghie-nvelit, de ... Timpul înfurcă treptelor cale, prinsul în ginta mersului moare. 31-1. Peste îndoieli. 17 silabe. Am plâns şi gândul mi-i ocară. Putem fi prieteni? (Este una dintre întrebări, ... poate singura) Un templu. Pe sarea talpei. Gând. Rând. Orb, prea mult înţelepciunii. Templul. Ieşirii din mare. Dându-mi. Un înger prins în timp ce este. Coastă. Instanţe. Pre...

A înşela nodul(nordul), pavăza(ă) iubirii Nori(;) desluşind albastrul de Adânc ... al zilei seci, clar Strălucire, (ca un) ochi, Întors în privirea Străbătândă până la Unc(g)hiul verde de-a cernerii sfadă Prin tâmpla dintâi(;) alunecau Vremelnic, Însemnănd apusul.

A gândi peste realitatea povestirii Până la concretul coperţilor Cititul devine astfel un fel de mers ... un()de eşti tu singur, decât o mână de scris(b). ... scriitorul trăit în rugina aceluiaşi pas poetul, în lipsa aceluiaşi cuprins între Ziduri de avară pătrundere în vis, ... născută de abecedar, întâi. A năsoci sub o hipnotică undă, De a porni şi a înceta să priveşti În creierul spre aval Acel unghi mort care trădează superficialul fertil, al simetriei. Dar timpul nu i-l pun la socoteală? Ba da ... îl pun ei ... Ţeste sparte în mitul scurt al sabiei ce scoate Un nedesluşit sunet de sparte viori.

Apa trece pietrele-şi rămân Lor în alte lacrimi petrecând nisipuri Ochi de mişcătoare, măcinat de urme Învăţa poetul mersu-i de poveste. Într-un ochiu-ntorsu apele-ntorcând Sub catarg întins-au maluri în năvod Rugini care-nnoadă se adună-n undă Stam să prind sub pleoapă maluri de năvod. Apa tace pietrele-şi rămân Lor în(-c)alte lacrimi petrecând nisipuri Peste mişcătoare ochiuri de năvod Rămânând prin schitul ruginii care-nnod. Sub catarg întinsul măcinat de urme Mersu-i de poveste învăţa poetul Într-un ochiu-plânsu apele-ntorcând ... Rămânând prins chitul rugini care-nnod.

În lacrimi (eu)nu mai zbor păsările S-ascund în umeri, numeri pomul vieţii Şi cânt în frunze seva verde (nu mai) Dislegi în nod tot ochiul peste plai. Urme strânse din povară cu îmbrăţişarea sorţii Peste-o aripă amară, ninsă rar, în os se-ntorc De răzbată vântul norii, roua-n dimineţi Sub a ochiului întors de spiţă-n ... să-l invenţi, să-l chem, să-l văd. Ciocănind cu-n deget sensul paznic, nimeni ... nu privesc Să îndrept cu var pomeţii se îndoi în loc ... semnne-am ales Şi nu port sorţii alt verde-n aşchiile morţii ... Orb în()ghem ... pe rând cad munţii Se chiti în chip de rouă Pe întregul petec alb Ca îmbrăţişat de undă Lacul trist rămase ... (-)a stat

Din largi opriri ce-n orizont De ceară ard la timp rotirea Îndemn şi rănii uit da firea Catarg străpuns, închis în firea Liniştii ...!? În orbul sevei spre năvoadă Pierd soarelui suduri de-ncins Ce stă cu rugini de otravă Şi fruntze prind de-a creştetului sadă. Acolo ca din ham nebun Retez petala roasă dintr-o dată Demult în()cât a ei corvoadă Ai scris-o-n semn Răboj şi (şi-a scris-o) Roată. Parcă-mi purta din tainic os dovadă De câmpul unde autind ... adie (...) ... ce eşti tu singur fără roadă de mână încă serile, ... mângâie ...

Din clopot dau în()ce(t) dumbravă Alung omătul.. ca()de-n piept Amarii ochi nnodaţi în roadă Adie-n rând ca scoşi dintâi, în drept. Încet (...) păreau să umble-n stele Pe dimineţi de umăr frânt Te-au împletit iubito-n (i)ele Supt pleoapa mea te-au stins furând. În()cep se-nhumă, smalţi se toarnă Sub aripi ca şi malul nins De-o nadă vers în schituri ... umblă Pe unde chipul nu s-a prins. Acolo pierd în solzi de sare O rouă ştearsă-n praf de drum Pătruns de pinten sec spre mare Sun până lemnului adun(), puţin

ma gandeam sa aleg niste cuvinte potrivite precum cele cu iubirea de mai sus.. doar ca le tot gasesc nepotrivite.. doar toate mint cate putin Cădeţi infame ziduri Tăcerii dimpreună Nod plângerilor noastre Rod unghiei ce-nhumă. Urmaţi infame nituri Înaripării mării Lăsând să-nchipui timpul Suflării fără urmă. Peste tristul nopţii Frânt abecedar Lumina de steauă De uncer în stins. Peste-un ochi de boltă Peste-un cap învins Ca un semn de(în) carte(coastă) Stând un deget prins. Cuvintele î-L ţintuiră Nu-i rămăsese decât Privirea din umeri În amarul treptelor ... spre soare. ... dar în gându-i rece însemnat de amar cu un timp de gravă împlinire-n uns alungat pe(în) tâmple (rătăcind). Cuvintele î-L ţintuiau (des)făcându-l în acelaşi timp prin viaţă Nu-i ajungeau ochii pe sub pleoape confuze de-un păianjen învechit Decât sub altă pleoapă cu zorile de rouă Şi în(ve)chit nu mai avea cap ... ca un pas ... ce ştiu ... se-ndolia-n adusul ca un ghem. Încerce nestematul, Nestematul sorţii, Într-u...

Albastrul până-n marginea timpului desculţ Pe tălpile-i roase în marea d(e-)ram În unghiul orb sub carul înnecat de surzi Ovidiu plâns într-un acces de uz. Prin liră goi ca un liman ce iese Din mătci crescute pe întinsuri de popas Ascund iubirea cu un strop de pas Ce-şi umple-n mal amarul (...) stându-i glas.

Apăsate ca d-un deget De un spic într-o cunună Poartă verdele plâns lumina De o talpă strâns ca bună De-nvăţat. Zi întâi Şi de pe-o urmă Aducând ... şi n-a păstrat O aleasă împletire-n-cununat. Umblă-n piept Şi lemnu-i zare şi catarg Pe-ale tristeţei ape Mai tăcute în mai noapte Îndreptat. Aruncă-mi inima în Picioarele frunzelor Şi-ţi voi înfrunta abisul În urme dând lut. Mers întins Pierdut în alesul cuvântului nins Ca rouă într-un bob de ceară Pe-a fruntei plută de povară.

te-aş iubi într-o clipă un secol şi n-aş mai iubi ... ... eu nu pot decât povesti tu asculta ... şi mi(i) spune căci eu voi uita eu sunt trist iubita mea, sunt trist ... ci nu te pot ... ... nu mi-ar fi fost ... decât să vreau

viaţă şi rob şi un a ... atunci, în timpul umbrei mele, te visez în ochi cu ochii nu (te) pot vedea ... de-am plâns să nu fii tristă ... fii puţin ... picătura mea de realitate.

n-aş fi întocmit în talpă şi din creştet înţelepciunea suferinţei şi dezgustul suferinţei şi amar amarul suferinţei de n-ar fi tăcut ei aripa în spinul (suspinul) întors amarului ecou. de n-ar fi fost să-nfrunte cercul de var. Şi pentru că sunt te-am întocmit!