cititorului..

Tocmai luase o carte dintre alte cu un gest din care părea că demult dorea să o deschidă, să îi răsfoiască paginile, să îi simtă cuvintele.. doar că timpului, puţin poate, nu îi dezlegase paşii, aripile.. .. cineva îl întrerupse sau poate era doar un reflex tresărirea.
.. poate că în paginile acelea era o plimbare prin herăstrău, vaporaş, îngheţată, poate arcul de triumf cu scheletul în afară ca broasca ţestoasă, două jumătăţi de parc poate aşterneau acolo.bâlci o parte, promenadă o alta.. sărutul pentru tine sigur era acolo ca o invitaţie la teatru.. poate.
... iarăşi nu va putea să-i spună vreo vorbă, dar nu se putea opune nici acum, oricum.. se ştia destul de bine.