Tribut unei nefericite idei dat fără a sorti tăcerea, pe buzele tale, te visam cu ochii poveştii şi neaşteptat de goi, de albaştrii; plânşi într-o nuanţă de(-) tern desuet, tristeţea – o treaptă furată, pasului de o aripă nădăjdiută de timpul stins în oase, sub sfori şi mai uşoare potrivirii de vise, viselor tale.
O pânză pe care păianjenul aşteptării n-a făcut niciodată victime; victimă a unui nectar imemorial şi a unei peceţi, a unui decor lacustru – neputându-şi tăgădui disperarea.
Încordarea bizară a arcului umbrelor sparte, poartă întreaga-ţi fire, amărăciunea orei înaintate îţi încreţeşte puţin obrazul, pelin foamei(formei) tale ascunse; biruie ultima geană de necotidian a vorbelor(cuvintelor mele), iubito.
Atât cât eşti pentru mine, amintirii unui sens bizar, căruia te-am rătăcit şi n-ar trebui să te mai găsesc mângâiere...
( ... îndrăzneala de a scrie ... iubito).
O pânză pe care păianjenul aşteptării n-a făcut niciodată victime; victimă a unui nectar imemorial şi a unei peceţi, a unui decor lacustru – neputându-şi tăgădui disperarea.
Încordarea bizară a arcului umbrelor sparte, poartă întreaga-ţi fire, amărăciunea orei înaintate îţi încreţeşte puţin obrazul, pelin foamei(formei) tale ascunse; biruie ultima geană de necotidian a vorbelor(cuvintelor mele), iubito.
Atât cât eşti pentru mine, amintirii unui sens bizar, căruia te-am rătăcit şi n-ar trebui să te mai găsesc mângâiere...
( ... îndrăzneala de a scrie ... iubito).
Comentarii