. .. .. ... ... ... .... .... .... .... da da penibili copii (1)
Era o zi precară Călduţă, tăcută şi noi
Prin parcul absent cu alei Cu capete socluri d-eroi.
Preponderente priviri înapoi În laturi, pe urme-ncă moi
Precise
cu-minte ghidate De umbre sinistre din spate.
Da da şi rânduri de noi
Se-agaţă cu gânduri de voi Cu feţe de piatră
şi smalţ Pe câte tăceri se înalţ.
Din nouri se picur picuri Imperceptibili şi cruzi Din cine ştie ce guri Scuipaţi
de-un regret
şi tu râzi.
Cu vântul în(-)cete-mpresoară,
Imagini clădite-n ulei
Parfumuri de toamnă şi miei
Umbletul...
pe lângă alei.
În chip de tăcere se-ntoarnă
În lacrimi fărmate-n priviri
Secate de locuri în scară
Un da...
din aspre mâhniri.
Natura de încă noroi Cu alţi absenţi se măsoară
De aceleaşi tristeţi şi un doară Nu s-o sfârşi chiar cu noi.
La cât se luptă în priviri Tristeţea, infinit arheu
Pelângă de-albastru scursuri Scâncesc poeţii
nebuni, de târziu.
Cu lacrimi
de încet amintiri Încearcă marea uitare
Şi-n de nisip talazuri Înalţă
-n profunzimi răstimpul.
Da da nebuni alfabeţi Pe jumătate putreziţi Se-ntorc cu vânt şi cresc asceţi Dintre absurdele coperţi.
Clepsidrele? pasul le-nfundă
De gânduri pălesc contemporanii,
La vremea de sticlă, sărmanii
Cu tâmple de piatră, pro(-)fundă.
În lateralele templului umblet
Cu(-)l(u)oarea
lor drept ofrandă
În inima liricii verbul Pe nume de rege şaradă.
Semi / Contra,
valabilă comoară Cu sunetul frânt pe tăiş,
Arcuşul,
sinistra povară Şi spada se-ngroapă furiş.
Şi T.T. şi alţi imperfecţi de obraz
Cu sacii lor l-au furat de mâhnire
Pe regele rimei şi-ntr-acest caz,
Aceasta,
se numeşte
punct de întoarcere.
... inflexibilă amintire.
Era o zi precară Călduţă, tăcută şi noi
Prin parcul absent cu alei Cu capete socluri d-eroi.
Preponderente priviri înapoi În laturi, pe urme-ncă moi
Precise
cu-minte ghidate De umbre sinistre din spate.
Da da şi rânduri de noi
Se-agaţă cu gânduri de voi Cu feţe de piatră
şi smalţ Pe câte tăceri se înalţ.
Din nouri se picur picuri Imperceptibili şi cruzi Din cine ştie ce guri Scuipaţi
de-un regret
şi tu râzi.
Cu vântul în(-)cete-mpresoară,
Imagini clădite-n ulei
Parfumuri de toamnă şi miei
Umbletul...
pe lângă alei.
În chip de tăcere se-ntoarnă
În lacrimi fărmate-n priviri
Secate de locuri în scară
Un da...
din aspre mâhniri.
Natura de încă noroi Cu alţi absenţi se măsoară
De aceleaşi tristeţi şi un doară Nu s-o sfârşi chiar cu noi.
. .. .. ... ... ... .... .... .... .... lui T.T. (2)
La cât se luptă în priviri Tristeţea, infinit arheu
Pelângă de-albastru scursuri Scâncesc poeţii
nebuni, de târziu.
Cu lacrimi
de încet amintiri Încearcă marea uitare
Şi-n de nisip talazuri Înalţă
-n profunzimi răstimpul.
Da da nebuni alfabeţi Pe jumătate putreziţi Se-ntorc cu vânt şi cresc asceţi Dintre absurdele coperţi.
Clepsidrele? pasul le-nfundă
De gânduri pălesc contemporanii,
La vremea de sticlă, sărmanii
Cu tâmple de piatră, pro(-)fundă.
În lateralele templului umblet
Cu(-)l(u)oarea
lor drept ofrandă
În inima liricii verbul Pe nume de rege şaradă.
Semi / Contra,
valabilă comoară Cu sunetul frânt pe tăiş,
Arcuşul,
sinistra povară Şi spada se-ngroapă furiş.
Şi T.T. şi alţi imperfecţi de obraz
Cu sacii lor l-au furat de mâhnire
Pe regele rimei şi-ntr-acest caz,
Aceasta,
se numeşte
punct de întoarcere.
... inflexibilă amintire.
Comentarii