plouase..

Cândva sinceritatea m-a umilit
Poate că de aceea o iubesc atât de mult
Se făcea că purtam un sunet
Dintr-o coardă întinsă.. peste două punţi

Şi o geană fără noimă
Prin a timpului grea rană
Învelind-o-n-mărăcinarea-i

dând un fel de albie noimei.

Trupurile întâlnite de calcar într-o izbire de fiară goneau esenţa undeva
..în cenuşiu
Durerea-nvia-n crapătura pietrei
..nu-şi aminteau nimic cînd mai fusesem acolo
prăpădiseră paşii.. unirea cu timpul deznădejdei
.. într-o lacrimă.

Şi-n rând s-a dus amarul peste noapte
..asemănându-l tâmplei în degetul neşters
Sub unghia durerii durerii peste vers..
până când n-au maiajuns paşii

dând limpeziri furişe

De atunci sărutul macină sub gheată urma de piatră..
lacrima-ntâmplării
prin locuri de trăit singur.Încerc aceiaşi îngrămădire de oase
Cu un nod în gât, cu un umăr, cu un dinte
Peste foame îndurat a-l vinde..
pierduseră anii
..odată fericiţi
..într-o vreme

dând sarutului buze